“A fost odata” …..

Asa incep povestile si asa a inceput si povestea Muzeului de Stiintele Naturii din Ploiesti, când in urma deciziei nr. 1671 din 14 februarie 1956, lua nastere Muzeul Regional de Stiintele Naturii.
Muzeul functiona in incinta cladirii Palatului Culturii din Ploiesti care a fost construita in anul 1923, iar la cârma lui se afla prof. emerit Margareta Mosneaga, care a pus bazele primelor colectii.

Realizat pe principii dioramatice impuse de acea perioada, erau prezentate flora si fauna zonei si o sectie de evolutionism.
Inca din acea perioada, profesoara Margareta Mosneaga afirma la vârsta de 60 de ani ca: “Cu tineretea dioramelor mele ma simt si eu tânara”, si probabil asa era deoarece a reusit sa strânga in jurul muzeului numerosi tineri, “prietenii muzeului”, elevi dornici de a-si completa cunostintele de la clasa.

Ulterior muzeul a fost refacut in 1977 cu o noua tematica de biologie umana (Muzeul Omului) sub indrumarea d-nei Zoe Stoicescu Apostolache si a colectivului de muzeografi ai timpului.

In 30 decembrie 1958 s-a deschis acvariul care era format din 14 bazine mari si 10 bazine mici unde erau expusi pesti indigeni din fauna regionala, dar si specii exotice din diferite parti ale lumii.

In 1972 este inaugurat Muzeul din Cheia “ Natura Vaii Superioare a Teleajenului”, une erau expuse elemente de flora si fauna, raritati si endemisme din zona, precum si date si aspecte cinegetice, probleme de ocrotire si de economie naturala a zonei.

In 19 august 1973 in parcul din Sinaia s-a deschis expozitia “Rezervatia Bucegi”, unde erau prezentate plante rare si ocrotite, flora si fauna Masivului Bucegi.

In 30 august 1978 se deschide la Slanic “Muzeul Sarii” care ilustra formarea zacamintelor de sare dar si vietuitoarele din zona Slanicului.

Astazi muzeul reuneste un numar de 7 sectii muzeale care cunosc o evolutie ascendenta sub atenta indrumare a prof. Dr. Emilia Iancu care in permanenta a cautat sa mentina vie amprenta pe care initiatorii muzeului au dorit-o, dar totodata informatia oferita sa fie in concordanta cu cerintele muzeografiei contemporane. Aceasta implica si mobilizarea eforturilor in vederea
pregatirii specialistilor in domeniile muzeografiei si conservarii.

Daca initial activitatea de muzeu se realiza de un personal restrâns care efectua atât activitate de cercetare si valorificare a patrimoniului muzeal cât si activitate de conservare, odata cu dezvoltarea sectiilor muzeale cât si a patrimoniului a devenit necesara cresterea numarului de specialisti si s-au putut departaja clar atributiile muzeografului si cele ale conservatorului.